Nu sunt la prima întâlnire cu proza autoarei canadiene Alice Munro (1931-2024). În urmă cu doi ani am citit cu interes povestirile din Fugara, iar de curând m-am întâlnit cu Tânăra cerșetoare (1977). Volumul cuprinde zece nuvele care pot fi parcurse independent, însă cititorul va ieși net în câștig dacă le va interpreta închegate într-un adevărat roman.
Coming of age
Privit ca un întreg, Tânăra cerșetoare constituie de fapt romanul coming of age al eroinei principale, Rose. De la copilărie la maturitate, povestirile te transpun din lumea săracă a provinciei canadiene la viața sofisticată din marile orașe (Toronto, Vancouver). Primele patru nuvele ne dezvăluie o copilă cu o personalitate de „ananas țepos”, alimentată de poveștile sordide ale mamei vitrege și amenințată acasă cu „bătăi de zile mari”. La școală fetița caută mecanisme de supraviețuire într-un mediu agresiv (Privilegiu).
„A învățat cum să se descurce în marile bătăi care zguduiau școala de două-trei ori pe an. Ea înclina către neutralitate, ceea ce era o mare greșeală; asta îți putea atrage ura ambelor tabere. Cel mai înțelept era să te aliezi cu cei care locuiau aproape de tine, ca să nu fii în prea mare pericol când mergeai acasă. Niciodată nu știa exact de ce izbucniseră bătăile și nu făcea față, nu înțelegea prea bine de ce era nevoie de încăierări.”
În Lebede sălbatice adolescenta Rose are parte de o primă experiență de natură sexuală, în care se simte victimă și complice, pradă curiozității și rușinii.
Tânăra cerșetoare
Tânăra cerșetoare, proza scurtă care dă titlul volumului, aduce în prim-plan legătura de cursă lungă dintre Rose și Patrick. Relația lor începe în tinerețe și se continuă cu un mariaj, încheiat cu divorț. Studentă fiind, departe de casă, Rose este obligată să se definească în raport cu ceilalți; tânăra devine dureros de conștientă de originea sa cu ocazia vizitei la familia moștenitorului unui adevărat imperiu comercial.
„Patrick și surorile lui se purtau de parcă nimic nu-i putea afecta niciodată. […] Ei nu trebuiseră niciodată să se supună, să se șlefuiască și să câștige bunăvoința în lume, niciodată nu aveau să fie puși în această situație, și asta pentru că erau bogați.”
Nici vizita viitorilor însurăței în mediul sordid din Hanratty nu e mai reușită; paradoxal, ea declanșează cristalizarea loialității fetei față de locul de baștină. Ceea ce îmi place la scrierile lui Alice Munro e că nu-ți oferă totul pe tavă. Ea te învăluie în fluxul și refluxul sentimentelor protagoniștilor – adorația lui Patrick pentru Rose, vanitatea tinerei femei care vrea să-și încerce puterea asupra iubitului sau ura bărbatului, dezvăluită ca o zgură, după ani de la despărțirea finală. Autoarea nu formulează sentințe, ci te face să gândești.
Maturitate
În Șotia e făcută radiografia unei aventuri adulterine, din perspectiva personajului feminin. Rose investește sentimente și timp în relația cu soțul unei prietene, care în cele din urmă o dezamăgește. Finalul povestirii aruncă un arc peste timp și oferă (parcă) o altă perspectivă asupra celor întâmplate. Matură, eroina mereu în mișcare, căutând „himera fericirii” rememorează în Providența și Norocul lui Simon încercări (eșuate) de a-și găsi bărbatul vieții. Volumul se încheie rotund în orășelul Hanratty, unde Rose a copilărit și unde revine după mulți ani, făcând o descoperire tulburătoare.
O idee care se regăsește și în proza scurtă a scriitoarei irlandeze Claire Keegan se referă la docilitatea femeii din cuplu, care se străduiește să rămână în grațiile partenerului; o docilitate se pare așteptată implicit de către bărbați, fie ei irlandezi sau canadieni.
În povestirile din Tânăra cerșetoare, nu există multă acțiune, însă Alice Munro te introduce cu abilitate în interioritatea personajului principal. O urmărim pe Rose în ipostaza de fiică, elevă, studentă, prietenă, iubită, soție și mamă. Autoarea pune sub lupă relații de familie în medii diferite din spațiul canadian și o face cu aplomb și empatie.
De aici se poate achiziționa cartea