The House of the Spirits (1993) reunește o constelație întreagă de actori de primă mână, sub bagheta regizorului danez Bille August. Jeremy Irons, Meryl Streep, Glenn Close, Vanessa Redgrave, Winona Ryder, Antonio Banderas își dau toți mâna în această poveste de familie ce se întinde pe aproape 50 de ani, cuprinzând trei generații.
De la bestseller la filmul The House of the Spirits
Scenariul filmului este o adaptare după romanul omonim al Isabelei Allende, cunoscută scriitoare chiliană; cartea a fost tradusă și în limba română, fiind publicată la editura Humanitas (care i-a dedicat o serie de autor). Așa încât filmul ar putea fi pentru mine un imbold să citesc măcar o carte a acestei prolifice și extrem de apreciate scriitoare…
Povestea se construiește în jurul lui Esteban Trueba, un fermier chilian și a familiei sale – asistăm la nunți, nașteri și înmormântări, pe un fundal politic zbuciumat. De la modestul, dar ambițiosul proprietar de terenuri, Esteban ajunge un puternic senator republican. Implicarea în politică (dar nu numai) îl va îndepărta de soția sa, Clara și de fiica Blanca.
Firul acțiunii ne conduce din anii ’20 ai secolului trecut către frământații ani ’70. Asistăm la transformări politice și la o lovitură de stat cu implicații în viața personajelor. Dacă în Argentina, 1985 sunt rememorate atrocități prin intermediul unui proces intentat juntelor, în The House of Spirits cadența e mai apăsată și perspectiva e dublă. Acapararea puterii de către militari e reflectată la cald, atât de către vechea gardă, cât și din prisma tinerilor însuflețiți de dorința de a păstra cuceririle democrației.
O distribuție de excepție
Spuneam la început că un punct forte al filmului este distribuția de excepție. Scenariul oferă partituri complexe pentru Jeremy Irons (Esteban), Meryl Streep (Clara) și Glenn Close (Ferula, sora lui Esteban). Eu am urmărit-o cu multă atenție pe Meryl Streep în rolul soției cu puteri telechinezice și clarvăzătoare – este luminoasă, atașantă, empatică. Elementele de magie care o însoțesc sunt inserate în mod natural în poveste, dându-i o aură de inefabil. M-a emoționat și copila Clara, atât de dulce și sensibilă, perfect interpretată de fiica lui Meryl Streep, pe numele ei Grace Jane Gummer. Pur și simplu e minunată!
Glenn Close întruchipează un personaj chinuit de sfâșieri interioare, construit din lumini și umbre. Jeremy Irons evoluează în forță în rolul moșierului temperamental, crud și autoritar, de la vârsta tinereții până la bătrânețea încărcată de regrete. De altfel, regizorului îi ies foarte bine scenele mici, de intimitate, în care se comunică prin mimică și schimb de priviri. Spovedania Ferulei, confruntarea finală frate-soră, cum plutește Clara la întâlnirea cu cel care o cere de nevastă sunt toate câteva mici bijuterii.
Un film din familia Nașului
The House of the Spirits este un film din familia Nașului. Ambele sunt cronici de familie cu elemente de realism social și politic. Ambele dezvăluie lipsa integrității morale în politică, regretele tardive de la apusul vieții și întoarcerea la origini. Dacă Michael din The Godfather revine la sfârșit în Sicilia, locul de obârșie al familiei sale și Esteban se va întoarce, însoțit de fiica sa, la moșia unde a trăit cei mai frumoși ani din viață.
La fel ca și în Nașul asistăm la o căsnicie care se descentrează treptat. Și nu lipsa iubirii e ceea ce o distruge, ci altceva insidios…
Deși unii critici au pus multe în pasivul filmului, pentru mine întâlnirea cu acești actori de primă mână, elementele de fantastic și captivanta poveste de dragoste au contat în a-i acorda șapte puncte din zece!
Prezentarea filmului pe IMDb