De curând mi-am petrecut două seri consecutive urmărind un film lung (două ore și douăzeci și două de minute!) semnat de cunoscuta actriță Liv Ullman – Trolösa. Ai noștri au tradus titlul prin Infidela, pe când în spațiul englez îl găsim sub numele Faithless. Oricum s-ar fi numit, noi l-am împărțit în două părți aproximativ egale; după prima jumătate, era cât pe-aci să renunț la vizionarea lui, însă după ce m-am documentat puțin (și în plus mai odihnită) am continuat până la sfârșit și de astă-dată am fost pe deplin satisfăcută.
Dramă intimistă
Scenariul, o dramă intimistă scrisă de Ingmar Bergman, e inspirat din experiențe trăite de autor. Multe dintre acestea sunt descrise cu luciditate în cartea sa Lanterna magică. Bătrânul regizor (Erland Josephson) declanșează fluxul amintirilor prin intermediul unei cutiuțe muzicale prin care o reînvie pe actrița Marianne (minunata Lena Endre). Ni se dezvăluie povestea unui adulter în care este implicată Marianne și soțul său, dirijorul Markus (Thomas Hanzon), și regizorul David (Krister Heriksson), prieten de familie.
Povestea este spusă pe un ton sobru, din perspectiva femeii mature care își reevaluează faptele și-și retrăiește sentimentele. Când o alegere greșită face ca lucrurile să scape de sub control, mai multe persoane, în special fiica de nouă ani a cuplului – Isabelle, au de suferit. Bergman, un alter ego a lui David la vârsta senectuții, meditează la reacțiile pe care le-a avut în mijlocul evenimentelor. Cu finețe spectatorul este chestionat despre pasiune, fidelitate, adulter, gelozie.
Efectul devastator pe care relatările Mariannei îl au asupra lui Bergman este sugerat și amplificat de decorul aspru al plajei singuratice din vecinătatea casei și al mării întunecate. Muzica (Bruckner, Brahms, Mozart) susține perfect zbuciumul sufletesc al regizorului însingurat.
Madlena lui Proust
Finalul filmului m-a luat prin surprindere, aruncând o lumină nouă asupra soțului înșelat. Cutiuța muzicală, o adevărată madlenă proustiană, încheie rotund Trolösa. Am înțeles mai bine frământările și remușcările artistului, dezvăluite și în Laterna magică.
„Există imagini mișcătoare cu sunet și lumină care nu părăsesc niciodată proiectorul sufletului și care ne însoțesc, șerpuind, odată cu înaintarea în vârstă, cu o neschimbată acuitate, cu o neschimbată claritate obiectivă. Propria noastră cunoaștere este singura care se deplasează fără încetare și fără milă și care pătrunde tot mai adânc spre adevăr.”
Cu un scenariu bun, o regie abilă și o interpretare strălucită nu e de mirare că Trolösa s-a bucurat de numeroase nominalizări și premii conferite de respectate festivaluri de film.
Bergman Island, un omagiu semnat de Mia Hansen-Løve
Andreea Nanu în Revista 22 despre Bergman Island și Trolösa
Pingback:Scenervur ett aktenskap - Scene dintr-o căsnicie | Cărți și filme