Un apartament la Paris

Guillaume Musso este un scriitor francez de mare succes, specializat în thrillere. A scris nouăsprezece romane și a fost tradus în peste patruzeci de limbi. Și la noi, cărțile sale traduse în limba română au fost publicate la editurile Trei, ALLFA sau ALL. Chiar ieri, pe 21 septembrie, s-a lansat în Franța ultima sa carte L’inconnue de la Seine, publicată la editura Calmann-Levy. Romanul Un apartament la Paris (2017) cuprinde douăzeci și două de capitole. Fiecare capitol are un motto ce aparține de regulă unui artist celebru. Musso știe să întrețină suspansul, astfel încât la sfârșitul capitolului cititorul să fie nerăbdător să treacă mai departe.

Acțiunea și personajele

Acțiunea romanului se petrece în anul 2016 și ne conduce de la Paris, la Madrid și New York. Un romancier și o fostă polițistă împart pentru scurt timp același apartament în Paris. Fascinați de viața și opera celebrului pictor Sean Lorenz, ei vor declanșa o investigație legată de sfârșitul acestuia. Misterul care-l înconjoară nu va fi ușor de dezlegat.

Așa cum mărturisea într-un interviu, autorului îi place acțiunea care imprimă ritmul povestirii. Dar nu se rezumă doar la atât. „În cărțile mele, cele mai tulburătoare evenimente sunt, în primul rând, de ordin intim, avându-și originea în motivațiile personajelor, în spaimele și aspirațiile lor secrete”. Musso se dovedește un fin cunoscător al psihologiei feminine când surprinde nesiguranța, temerile și demonii eroinei principale, Madeline Greene. Pe Gaspard Coutances îl înfățișează ca un dramaturg obosit, care scrie piese de succes despre absurditatea și tragismul vieții. E „un om al pădurilor” înecat în propria rutină, căruia autorul îi dezvăluie treptat punctele sensibile.

Un Paris altfel

Citind Un apartament la Paris, mi-a făcut mare plăcere să recunosc o serie de repere geografice și turistice. Pentru Madeline, sosită la Paris ca să se odihnească și să se regăsească, metropola avea o virtute magică. Din păcate, această magie e destrămată de cartierele de nerecunoscut, blocajul rutier, gunoaiele ce inundă orașul. Și sunt chestiuni reale – în vara lui 2018, am fost de față la greva transportatorilor din Paris și am pierdut un avion datorită ambuteiajelor. Și totuși, e magică amintirea reîmprospătată de Musso a cartierului Montparnasse, a Fundației Vuitton din Bois de Boulogne, a Esplanadei invalizilor, a turnului Saint-Jacques…

Referințe culturale

Sunt multe referințe culturale în cartea lui Musso. Autorul jonglează cu ușurință cu nume din sfera picturii: Picasso, Mucha, Pollock, Giacometti. Sunt situații care-i amintesc de filme celebre precum Leaving Las Vegas sau Manchester by the Sea. Eroul dramaturg savurează muzica lui Paul Bley sau Oscar Peterson, iar polițista e liniștită de Simfonia a V-a de Beethoven sau de Simfonia nr. 2 a lui Gustav Mahler. Citate celebre din Oscar Wilde sau Apollinaire joacă un rol cheie în anchetă. Fascinante mi s-au părut și scurtele descrieri ale unor pigmenți naturali folosiți de pictori exigenți.

Pe scurt, e o carte ce se poate citi într-un week-end, care deși are un subiect tenebros, îți lasă în cele din urmă o stare de bine!

Site-ul oficial al lui Guillaume Musso
O melodie cu Paul Bley

Tags: ficțiune carte străină