„Atât de mult
ne-am iubit
și
ne-am făcut rău
simt că
mă sufoc.”
La un târg de antichități pe care l-am vizitat de curând, nu am rezistat tentației de a achiziționa Alabama Song, câștigător al Premiului Goncourt în anul 2007. Coperta cărții nu lăsa loc de interpretări: fotografia cuplului nonconformist, Zelda și Scott Fitzgerald, spunea destule despre conținutul ei. În nota autorului, Gilles Leroy ne avertizează că „Alabama Song este o operă de ficțiune”, care „trebuie citită ca un roman, nu ca o biografie a Zeldei Fitzgerald, personaj istoric”.
Într-adevăr, povestea spusă la persoana întâi reflectează perspectiva Zeldei asupra conviețuirii cu celebrul scriitor Franscisc Scott Fitgerald (1896-1940). Narațiunea alternează secvențe cronologice ce marchează evoluția relației cu iubitul și (ulterior) cu soțul său, cu rememorări încețoșate ale deselor internări în stabilimente de tratamente psihiatrice.
Eroina complexă
În Alabama Song, Gilles Leroy dă glas unei eroine complexe, un suflet neliniștit cu o personalitate frământată. Sub ochii cititorului, provinciala din Alabama, sensibilă și rebelă, se transformă într-o tânără care-și descătușează energia într-o societate mai permisivă (dar mai putredă), din marile orașe. În curând, ambițioasa Zelda, fiică de judecător și nepoată de senator, face o mezalianță rău privită de familie și învață că „bărbații ar trebui menajați, ca și cum ar fi războinici de cristal”.
Cuplul monden și aspirațiile Zeldei
Vârtejul vieții mondene acaparează frumosul și fotogenicul cuplu: mult alcool, distracții în baruri și cluburi de noapte, legături vicioase.
„Dezmățurile ne creșteau foarte mult cota în lume și ne aduceau o publicitate profitabilă.”
Zeldei îi place să fie admirată, invidiată și să șocheze. Plictiseala se insinuează curând în cuplu și nu mai e mult până când conflictele izbucnesc. Eroina are însă aspirațiile ei: să scrie, să danseze, să picteze, însă „soțul gelos, nevrozat și pierdut” se înverșunează să-i distrugă șansele. Retrospectiv, din sanatorii de lux, femeia uzată își examinează viața.
„Eu n-am ce singurătate să regret: în vile, în apartamente, nimeni nu s-a gândit vreodată să-mi rezerve o încăpere, măcar o debara, aș fi fost mai mult decât mulțumită cu o cămăruță numai a mea, unde aș fi putut să scriu.”
Iubirea eroinei e dusă până la pierderea minților. În final rămâne „cenușă amară și pulbere de aur, …, iar vântul le risipește”. Confesiunile Zeldei îmbină cinismul cu fragilitatea, tandrețea cu luciditatea, visul cu nebunia. A rezultat un tablou al unui amor incendiar și al autodistrugerii „perechii teribile” a Americii. Croșetând ficțional în jurul adevărului istoric, autorul oferă și un portret (nu tocmai măgulitor) al scriitorului Scott Fitzgerald, din perspectiva soției sale. Concluziile le poate trage fiecare cititor în parte.
Alabama Song a avut mare succes în Franța și în străinătate. După informațiile mele e singura carte a lui Gilles Leroy tradusă în limba română. Conform site-ului oficial al autorului, opera sa are nouăsprezece romane, o colecție de povestiri scurte, două piese de teatru și un eseu autobiografic.
Lectură plăcută!
Minicronică la Condiția umană – Premiul Goncourt 1933Minicronică la Ordinea de zi – Premiul Goncourt 2017
De aici se poate achiziționa cartea