Deși lucrează în condiții (puțin spus!) nefavorabile, regizorii iranieni reușesc, în ultimii ani, să aducă în fața publicului internațional creații valoroase. Dacă anul 2024 a aparținut lui Mohammad Rasoulof cu The Seed of the Sacred Fig, 2025 a stat sub semnul It Was Just an Accident, în regia lui Jafar Panahi. ChatGPT îmi servește rapid răspunsul când îi solicit asemănări între cei doi creatori contemporani.
„Cinema critic față de regimul iranian
Amândoi folosesc filmul ca formă de rezistență civică. Temele lor recurente includ represiunea politică, lipsa libertăților individuale, injustiția socială și efectele puterii statului asupra vieții cotidiene.Represalii și interdicții oficiale
Cei doi au fost sancționați de autoritățile iraniene: interdicții de a filma, de a părăsi țara și condamnări judiciare. În ciuda acestora, au continuat să realizeze filme în condiții clandestine sau semi-clandestine.Recunoaștere internațională majoră
Filmele lor au fost premiate la festivaluri de prim rang (Cannes, Berlin, Veneția), devenind simboluri ale cinemaului de autor angajat politic și ale libertății de expresie în artă.”
Dar să lăsăm la o parte AI-ul, acest instrument controversat care anihilează treptat gândirea critică și să transcriem câteva impresii, izvorâte din propriile gânduri și emoții, cu vorbele noastre.
Povestea
Eroul filmului, mecanicul Vahid, îl întâlnește întâmplător pe torționarul său din închisoare, Rashad. Sub impulsul momentului îl răpește pentru a se răzbuna; treptat însă o nesiguranță îl copleșește și se vede nevoit să apeleze la alți foști deținuți. Cum să fie pedepsit Rashad? Fiecare dintre protagoniști vede rezolvarea problemei într-o manieră proprie. It Was Just an Accident pune în discuție răzbunarea, cât de departe poate merge pedepsirea celor care au făcut rău sau dacă poate exista iertare pentru cei vinovați. O sursă de inspirație pentru scenariul filmului (pe care-l semnează tot Jafar Panahi) o reprezintă chiar experiența lui din cele două arestări ale sale pentru propagandă împotriva statului. Filmând deseori în secret, el și-a pus viața în pericol pentru ca să-și apere convingerile și să lupte pentru dreptate.
Ce m-a impresionat?
It Was Just an Accident mi-a lăsat o impresie puternică, remrcabilă chiar. Probabil datorită modului magistral în care Panahi prezintă dilema morală din centrul conspirației eroilor săi. Când îl întâlnim pentru prima dată pe Rashad, vedem doar interacțiunea lui cu familia, fără nicio altă referire la backgroundul sau caracterul său. Acest lucru contribuie la umanizarea antieroului, despre care nu primim niciun indiciu clar dacă este monstrul care a torturat grupul de oameni ce l-a luat captiv sau doar un cap de familie nevinovat, posibilă victima a unei confuzii de identitate.
Dilema morală
Deși în intriga filmului sunt introduse unele elemente care frizează absurdul, totuși acestea apar subordonate evidențierii unor probleme dificile de conștiință. Pe fundalul unui trecut traumatizant, ascuns ca o rană care supurează în fiecare dintre cei implicați, se desfășoară veritabile dezbateri despre justiție, valori morale și iertare. Acțiunile și confruntările între foștii tovarăși de suferință sunt deseori de un comic subtil, oferind o amprentă de autenticitate.
Jafar Panahi ne oferă un film care vorbește într-un limbaj universal; ne regăsim și noi, românii, în scenele tragi-comice de corupție măruntă sau în ambiguitatea morală a unor personaje. Autorul practic ne obligă să medităm la efectele extremismului, la libertate și liberul arbitru. Laureat la Cannes cu Palme d’Or în 2025, It Was Just an Accident rămâne pentru mine un film memorabil.
Fișa filmului pe IMDbImpresii la About Elly, în regia lui Ashgar Farhadi
Impresii la Close-up, docudrama semnată de Abbas Kiarostami