Cu romanul său Inimă atât de albă publicat în 1992, Javier Marías mi-a pus răbdarea la încercare, însă la final pot spune că a meritat. Stilul cu fraze lungi și destul de alambicate mi-a impus deseori reluarea anumitor pasaje, ceea ce a accentuat senzația pregnantă de imersiune în universul său ficțional.
Cupluri și căsnicii
„Remarcabil și strălucitor … un roman antrenant și inteligent” (Washington Post) m-a acaparat încet-încet. Un secret șocant păstrat zeci de ani în familia naratorului constituie punctul de plecare al poveștii. În narațiune un loc central îl ocupă cuplul de traducători/interpreți Juan și Luisa „obișnuiți să traducă și să capteze șovăielile și să detecteze sinceritatea vorbelor”. Prin intermediul lor intrăm în culisele organismelor internaționale, unde sunt surprinse situații hilare (un raportor australian solicită traducerea din engleză în engleză?!) sau taifasuri între înalți demnitari. Spre exemplu cel în care o doamnă englezoaică se confesează neașteptat unui demnitar spaniol:
„Mă întreb de fapt dacă vreo ființă m-a iubit vreodată fără ca eu s-o fi obligat înainte, chiar și copiii, mă rog, copiii sunt cei mai obligați dintre toți.”
Tatăl lui Juan, Ranz, expert de artă, se dovedește un personaj complex, misterios, ambiguu și plin de secrete. Căsniciile sale devin subiect de meditație pentru fiul său și deseori prilej de autoanaliză; multe fapte au fost adânc îngropate și nu au fost dezvăluite: „Când vei avea secrete sau dacă le ai deja, nu i le povesti” – e sfatul pe care tatăl îl dă fiului său cu ocazia căsătoriei. E un prilej pentru Juan ca să mediteze la convingerea sau superstiția că nu există ceea ce nu se spune.
„Viața sau anii ce vor veni nu depind de ceea ce se face, ci de ceea ce se știe despre cineva, de ceea ce se știe că a făcut și de ceea ce nu se știe fiindcă nu există martori și totul a fost trecut sub tăcere”.
De fapt frumusețea cărții nu stă atât în firul narativ (acțiunea), cât în modul elegant și fluid în care naratorul trece de la un gând la altul, de la un eveniment exterior la introspecție. O fereastră întunecată sau un cântecel cubanez aproape uitat declanșează conexiuni cu întâmplări petrecute la Madrid, New-York sau Havana. Autorul se mișcă cu lejeritate în aceste spații, cu care este familiar (născut la Madrid, și-a petrecut copilăria în Statele Unite, revenind în Spania după refugiul american).
Maturizarea unui bărbat
Inimă atât de albă poate fi citită și ca o mărturisire a maturizării unui bărbat tânăr. Aflat în pragul căsătoriei, Juan se simte inconfortabil la gândul că va urma o viață trasată, fără viitorul abstract „singurul care contează fiindcă prezentul nu-l poate influența nici asimila”. Așadar prin mariaj el „încheie” cu viitorul său și începe o viață prescrisă. Intersecția întâmplătoare cu un cuplu în călătoria de nuntă la Havana îi accentuează indispoziția.
Eroul se autoanalizează permanent, își mărunțește gândurile și sentimentele; se întreabă mereu ce-ar fi fost dacă?
„Și dacă n-aș fi intrat în cafeneaua aceea? Și dacă nu m-aș fi dus la petrecerea aceea? Și dacă n-aș fi răspuns la telefon marți? Și dacă n-aș fi acceptat să lucrez în acea zi de luni?”sau
„M-am gândit că fata asta, Nieves, ar fi fost diferită dacă eu aș fi iubit-o nu numai de departe, dacă odată trecută adolescența i-aș fi vorbit și ne-am fi văzut și ea ar fi vrut să mă sărute, ceea ce nu voi putea afla niciodată, dacă ar fi dorit-o.”
În această atmosfera neliniștitoare se relevează că prețul cunoașterii trecutului este scump și doar înțelepciunea proaspetei soții face lucrurile mai suportabile. Juan Marías m-a cucerit prin eleganța și subtilitatea scrisului său. Editura Litera cu ocazia aniversării a treizeci și patru de ani de la lansare oferă șase dintre romanele autorului spaniol la un preț promoțional!
Cartea a apărut la editura Litera, colecția Clasici contemporani
O cronichetă la Berta Isla
Impresiile mele la Romanul Oxfordului
Impresiile mele la Tomás Nevinson