Romanul Oxfordului este a treia carte pe care o citesc semnată de Javier Marías. O situez după Berta Isla și Inimă atât de albă și am ales-o pentru că știam că autorul a avut o experiență de predare ca profesor invitat la Oxford.
Scris la persoana întâi, romanul exprimă curiozitatea, ironia, plictiseala și amuzamentul naratorului pe parcursul șederii sale în bastionul conservator al școlii engleze. Este interesant cum e descrisă atmosfera „siropoasă” a orașului, profesorii scorțoși, atât de secretoși cu viața lor personală, însă atât de ahtiați de bârfe. Încă de la începutul cărții am aflat cu surprindere că „Oxfordul este, fără îndoială, unul din orașele din lume unde se muncește cel mai puțin și unde e mult mai important faptul de a te afla acolo decât acela de a face sau a acționa”.
Cartea are un umor subtil, ce derivă de multe ori din diferența celor două culturi care intră în coliziune – cea britanică și cea spaniolă. M-a amuzat teribil descrierea uneia din faimoasele high tables, cine de protocol ce încep într-un mod ceremonios și se pot încheia cu un toast în cinstea reginei (adică se dă liber la fumat!).
„Este prevăzut ca fiecare comesean (de la mesele înalte) să vorbească timp de șapte minute cu persoana pe care o are la dreapta sau la stânga, depinzând de felul în care se află primele perechi, pentru a dedica apoi cinci minute celei din partea cealaltă, și tot așa într-o alternanță bine calculată de-a lungul celor două ore cât durează high table. Este strict interzis, în schimb, să te adresezi celui care stă în față, în afară de cazul când și unul, și celălalt dintre comeseni au fost în același timp victime ale unei greșeli de cronometraj săvârșite de vecinii lor și au rămas momentan fără interlocutor, ceea ce constituie la Oxford o situație foarte jenantă, dacă nu chiar o insultă. Profesorii de la Oxford sunt, din această pricină, experți în vorbit, mâncat, băut și numărat minutele simultan, primele trei acțiuni în mare viteză și a patra cu o extraordinară precizie, căci la un ordin sub formă de cuvinte latinești și lovitură de ciocan al capriciosului warden, chelnerii vor începe să strângă cu îndemânare farfuriile și paharele de vin ale tuturor celor de la masă, fără să le pese dacă acestea sunt goale, pe jumătate pline sau neatinse.”
The Times Literary Supplement cataloghează cartea drept sclipitoare: „Scriitura lui Javier Marías este plină de eleganță, spirit și suspans”.
Editura Litera pune la dispoziția cititorilor seria de autor Javier Marías ce cuprinde șase titluri.
Recenzia mea la Tomás Nevinson