Pentru că Inimă atât de albă m-a cucerit prin stilul său rafinat, o nouă carte semnată de Javier Marías a intrat în vizorul meu; e vorba de Berta Isla, roman publicat în Spania în 2017 și tradus la noi (2020) pentru editura Litera, în colecția Clasici contemporani.
Subiectul
Berta Isla și Tomás Nevinson formează un cuplu încă din adolescența madrilenă. La sfârșitul studiilor la Oxford, tânărul spaniol și în același timp englez, excepțional dotat pentru limbi străine și imitație, este racolat de Serviciile Secrete engleze. Obligat de un strict jurământ al tăcerii, Tomás nu-i poate destăinui aproape nimic tinerei soții despre viața sa profesională.
El
Aparent Tomás Nevinson lucrează alternativ la Foreign Office și la ambasada engleză din Madrid. Treptat tânărul devine pătruns de importanța activităților sale, convins că modelează lumea și preîntâmpină nenorociri. În fața soției el apare însă ros de indispoziție, neliniște, posomorâre, mai ales după sosirile de la Londra și în preajma plecărilor pe tărâm britanic.
Ea
Descoperirea acestor ciudățenii din comportamentul soțului său o determină pe Berta să-și imagineze, să deducă din firimituri de informații, să facă conexiuni în legătură cu misiunile lui din Anglia. Nimic nu e precis, totul e înconjurat de umbră, mister și de minciună. Femeie cerebrală, inteligentă, îndrăgostită de cel pe care-l alesese de soț din adolescență, Berta încearcă să-și găsească un mod de supraviețuire, un echilibru în dualitatea vieții sale de soție „cu jumătate de normă”. Peste ani va constata cu amărăciune că s-a înăsprit și că a contat atât de puțin în viața lui Tomás Nevinson.
Arta lui Javier Marías
Naratorii
În Berta Isla Javier Marías folosește două registre narative. Cel la persoana a treia, obiectiv, când relatează anii studenției la Oxford și apoi, în final când se ridică o parte din vălul ce acoperă existența matură a lui Tomás, devenit ceea ce nu voia să ajungă – „un exilat în univers”.
„Nimeni nu a știut vreodată ce i se întâmplase lui Tomás Nevinson, nici ce devenise, nu cu exactitate, nu în detaliu; nici măcar în linii mari. În ce locuri, cu cine fusese, de ce misiuni fusese responsabil, cât rău provocase, câte nenorociri prevenise.”
Naratorul la persoana întâi este chiar Berta, femeia lipsită de certitudini, care nu avea voie să pună întrebări și care nu era (sau era) sigură că soțul ei nu e soțul ei. În acest caz, frazele sunt lungi, elaborate, urmărind fluxul gândurilor femeii „despre frică și secrete, despre identitățile ascunse și despre asumarea destinului”(The Times Literary Supplement).
„Te cunosc din adolescență. De atunci te-am iubit cu fermitate. Dar apoi, în lungul apoi pe care acum îl târăsc după mine și mă așteaptă, ce puțin am știut despre tine!”
Referințe livrești
Scriitorul reușește să ne cufunde în universul său romanesc. El se mișcă natural în Madrid, acolo unde se află căminul celor doi soți, la Londra – în mediul universitar sau într-un orășel obscur englez. O stare de tensiune apare o dată cu Războiul Falkland (Malvinelor) sau prin apariția unui cuplu ciudat în viața Bertei. Referințe cinematografice și mai ales literare (în special T. S. Eliot, Shakespeare) sunt inserate natural în text. În opinia mea, Berta Isla poate fi imaginea unei Penelope moderne, sofisticate și inteligente.
„Rostește-o rugă iar și-n numele
Femeilor ce și-au văzut feciorii sau soții
Pornind în larg și nemaiîntorcându-se.”
(T.S. Eliot – Little Gidding)
Seria de autor Javier Marías la editura Litera
Romanul Oxfordului – impresii
Tomás Nevinson – impresii