Am terminat de curând romanul Miezul lucrurilor de scriitorul britanic Graham Greene (1904-1991). Publicată în 1948, cartea aduce în prim-plan lupta dintre iubire și credința în Dumnezeu, confruntare care se desfășoară într-un oraș putred de pe coasta de vest a Africii.
Responsabilitate, devotament și milă
Eroul Henry Scobie, polițist experimentat devotat meseriei sale, a învățat în cei cincisprezece ani de când lucrează în colonii să accepte oamenii de culoare de care trebuie să aibă grijă. În felul său îi iubește, așa cum a învățat să iubească și rarele momente pe care locul decrepit unde trăiește i le oferă. Îi este devotat soției sale față de care se simte responsabil, considerându-se răspunzător pentru fericirea ei.
„Cei frumoși , grațioși și inteligenți nu-i trezeau lui Scobie simțul responsabilității. Aceștia reușeau să-și găsească singuri calea. Chipul pentru care nimeni nu s-ar abate din drum, chipul care n-ar atrage nicicând privirea furișă, chipul care curând s-ar fi obișnuit cu indiferența și refuzul, acela îi solicita devotamentul. Se vorbește despre milă cu mare ușurință, ca și despre iubire, când de fapt este o pasiune mistuitoare și ambiguă pe care atât de puțini sunt capabili să o resimtă.”
Henry Scobie apare ca un personaj complex, amestec de empatie, curaj, lașitate și mai ales de înaltă responsabilitate. Comunitatea europeană mică în care se învârte se dovedește plină de răutate, bârfe și falsitate. Vom afla ce este dispus să facă Scobie pentru a-și mulțumi soția, cum își va asuma o răspundere în plus (contradictorie) și ce se întâmplă când își pierde încrederea în cei apropiați.
Oglinzile lui Scobie
În Miezul lucrurilor Graham Greene aduce și alte personaje interesante, cu rolul de oglindă a personajului principal. E vorba de Louise, soția lui Scobie, apoi părintele Rank sfâșiat de gândul că nu e de niciun folos, precum și lunecosul Wilson, pe care-l descoperim surprinzător de abil în ultima parte a cărții.
Deznădejdea
Un praf de alienare îi atinge pe toți, înstrâinându-i; apropierile rare reprezintă dovezi de încredere și stabilitate, e drept efemeră, într-o lume exotică.
„Cu vârsta oamenii devin gemeni. Trecutul era pântecele comun, cele șase luni de ploaie și cele șase luni de soare erau perioada lor comună de gestație. N-aveau nevoie decât de puține cuvinte și de puține gesturi ca să-și transmită gândurile. Își luaseră certificatul de absolvire trecând prin aceleași friguri, aceleași sentimente de iubire și dispreț îi puneau în mișcare.”
Toate aceste zbateri sufletești se petrec fie într-o căldură ucigătoare, fie în sezonul ploilor ce doboară. „Fericirea a două persoane se afla în mâinile lui și trebuia să învețe să jongleze cu nervii tari”. Dezgustul de sine devine copleșitor și Scobie, deznădăjduit, caută mântuirea în credință.
„Deznădejdea este prețul pe care-l plătim pentru țelurile imposibile pe care ni le impunem. Este, ni se spune, păcatul de neiertat, dar este un păcat pe care cei corupți sau răi nu-l comit niciodată. Ei au mereu speranțe. Nu ajung niciodată la punctul zero, unde ar putea cunoaște înfrângerea totală. Numai omul bine intenționat poartă în sufletul lui această predispoziție pentru osânda veșnică.”
Romanul Miezul lucrurilor explorează într-un mod profund și emoționant dilemele morale cu care se confruntă eroul și efectele lor asupra vieții sale și a celor din jurul său.
Graham Greene a fost un scriitor și un cronicar prolific (a publicat sute de recenzii de cărți și filme!). Personalitatea sa artistică complexă m-a făcut curioasă și în legătură cu calitatea sa de scenarist, astfel încât am descoperit cu plăcere filmul The Third Man (1949), unde a semnat scenariul alături de Orson Welles și Alexander Korda.
De aici se poate achiziționa carteaImpresii la Sfârșitul unei iubiri