Plânsul lui Nietzsche este o carte pe care am savurat-o cu mare plăcere. Ea mi-a deschis dorința de a mai citi și alte lucrări ale autorului Irvin Yalom. În această recenzie voi insista pe ce mi s-a părut deosebit în roman. În primul rând personajele care au trăit în societatea vieneză a anului 1882, apoi frământările lor sufletești descrise cu mare finețe. Cu Plânsul lui Nietzsche suntem introduși în lumea psihanalizei și a filosofiei de sfârșit de veac XIX.
Personaje
Doctorul Jozef Breuer, discipolul său mai tânăr Sigmund (Sigy) Freud, studenta rusă Lou Salomé și filosoful german Friedrich Nietzsche sunt personajele principale din Plânsul lui Nietzsche. Aflat în Italia în vacanță, reputatul medic Breuer o cunoaște pe Lou Salomé, la solicitarea imperioasă a acesteia. Frumoasă, inteligentă, scăpărătoare, tânăra aproape îi impune lui Breuer o consultație. Pacientul va fi filosoful Nietzsche, pentru a cărui stare Lou este extrem de îngrijorată. În plus, acesta nu știe de demersurile făcute de fată, prin urmare sarcina medicului e cu atât mai dificilă.
Prima întâlnire dintre doctorul Breuer și Nietzsche este destul de neobișnuită. Cu o prezență dominatoare, filosoful își descrie în amănunt simptomele, care îi fac viața un calvar. În Plânsul lui Nietzsche autorul scrie că „Încrederea unui pacient în doctor nu trebuie atrasă în mod explicit. Va decurge firesc dintr-o consultare competentă.” Melancolia, starea disperată reclamate de Lou sunt ascunse cu dibăcie în fața doctorului. Filosoful nu-și recunoaște disperarea. Or pentru combaterea acestor crize din perioadele negre a fost solicitat medicul.
În căutarea unei punți către pacientul său, doctorul Breuer se consultă cu Sig Freud, medic stagiar cu aspirații de cercetător. El îi propune prietenului său un plan de reducere a stresului mental, materializat printr-o internare în clinica Lauzon pentru observare și tratament.
Sensul vieții
„Am un motiv pentru a trăi și mă pot împăca cu orice mod. Am o rațiune de a trăi pentru zece ani, o misiune. Port aici … cărți, cărți aproape complete, cărți cărora numai eu le pot da naștere.” Sunt destăinuirile profesorului Nietzsche, care treptat începe să colaboreze cu medicul său.
Sinuciderea poate fi o opțiune? Nietzsche consideră că recompensa finală a celui mort este că nu va mai muri. Boala sa l-a confruntat cu spectrul morții, pe care filosoful îl consideră ca un mare avantaj, „Am lucrat fără odihnă, căci m-am temut că voi muri fără să pot termina ceea ce trebuie să scriu” îi destăinuie el medicului.
Schimbul profesional
Pentru a-l convinge pe filozof să se interneze, Breuer îi propune lui Niezsche un schimb profesional. El să fie medicul trupului lui Nietzsche, iar acesta să fie în schimb medicul spiritului său. Pentru că în ciuda aparenței unei vieți satisfăcătoare, doctorul se simte cuprins de disperare. Gânduri sordide îl tulbură, se simte prizonier al vieții de familie și nu mai știe de ce trăiește. Acest schimb constituie, după părerea mea, partea cea mai interesantă a cărții. Sunt analizate cu talent, în oglindă, gândurile și sentimentele celor doi. „Ți-ai trăit viața? Sau te-ai lăsat trăit de ea? Ți-a plăcut? Sau ai regretat-o? Poate datoria să vină înaintea dragostei pentru tine însuți și pentru propria ta căutare a libertății necondiționate?”. Sunt întrebări pe care Nietzsche i le adresează medicului său, dar autorul parcă le pune cititorilor săi. Răspunsurile nu vor fi ușor de dat și nici ușor de înțeles. Dar astea au fost deliciile cărții Plânsul lui Nietzsche.
Aici găsești cartea la editura HumanitasCitește și recenzia la Minciuni pe canapea
Citește și recenzia la film