Cu ceva timp în urmă, aflând despre succesul mondial al Cărții Oglinzilor scrisă de românul Eugen Ovidiu Chirovici, mi-am dorit să-i citesc cel puțin una din cărțile de ficțiune. Iată că printr-un concurs de împrejurări am ajuns la Cartea secretelor (titlul românesc pentru Bad Blood), publicată de editura RAO în anul 2018. Romanul a fost scris în limba engleză, după o primă variantă în limba română, care l-a nemulțumit pe autor.
Pentru E. O. Chirovici, „scrisul este mai mult decât o vocație, e aproape un destin”. Un destin împlinit, am putea spune, căci cărțile sale au ajuns în peste cincizeci de țări. Cu o biografie interesantă și interese artistice multiple, scriitorul aduce în aceste două best-selleruri „problemele identității persoanei, capcanele memoriei, imaginea deformată pe care individul o are despre evenimente din trecut” (Interviu în Adevărul din 9 februarie 2019).
Ajutor prin hipnoză
James Cobb, psihiatru din New York este solicitat de Joshua Fleisher (Josh), un potent patron de fundații și organizații caritabile în rezolvarea unei chestiuni de viață și de moarte. Cobb consideră că un om care și-a dedicat viața ajutorării semenilor săi, merită la rândul său să primească ajutor. În fapt, îi va oferi clientului său, bolnav în fază terminală, servicii medicale exclusive și confidențiale, timp de mai multe zile.
Pe Josh îl interesează în cel mai înalt grad ca medicul său să-i inducă o stare de hipnoză, care să-l ajute să descopere adevărul privind un eveniment traumatizant din viața sa, care s-a produs cu patruzeci de ani în urmă. Însă pentru Cobb „problema este că faptele pe care le povestește un subiect nu corespund neaparat realității”.
Întâmplări încâlcite și relatări contradictorii se țes în jurul crimei din trecut, care a avut loc într-o cameră de hotel pariziană. Josh, prietenul său Abraham (Abe) și franțuzoaica Simone sunt personajele principale. Eforturile celor doi tineri bărbați de a-și limpezi indentitățile se realizează prin introspecția bazată pe retrăirea situațiilor dificile din trecut.
Memoria
Fiecare din personajele implicate direct sau indirect în crimă păstrează în memorie propria imagine a evenimentelor. Iar psihiatrul James trebuie să aleagă grâul de neghină. Cine spune adevărul și cine minte?
„Ceea ce numim noi memorie nu e o înregistrare video a realității din jurul nostru, nealterată de timp. Pe durata procesului de „înregistrare” apar distorsiuni, uneori ample. De-a lungul timpului intervin alte distorsiuni, pentru că se schimbă percepția noastră asupra lucrurilor. Peste 80% din amintirile noastre sunt mai mult sau mai puțin false”.
Subconștientul și Recycle Bin
În Cartea secretelor autorul afirmă că „uitarea face parte din sistemul nostru imunitar. Creierele noastre șterg fișierele considerate de prisos sau chiar dăunătoare, la fel cum un computer elimină virușii, documentele vechi sau pictogramele inutile. Apoi mai sunt și alte amintiri neplăcute care sunt falsificate, retușate sau reconfigurate, în încercarea de a recupera părți dintre ele, dintr-un motiv sau altul”. Mi s-a părut fascinantă ideea că în subconștient ar exista un fel de Recycle Bin în care ajung toate amintirile șterse și mai ales, faptul că acest fișier poate fi analizat de către un specialist.
Dincolo de trama polițistă, în Cartea secretelor m-au interesat problema uitării și a reconfigurării memoriei în timp. Autorul E. O. Chirovici m-a convins în acest fel că merită să caut și să citesc Cartea oglinzilor, romanul care l-a consacrat internațional.
Recenzia mea la Cartea oglinzilorInterviu în adevarul.ro cu E.O.Chirovici
Editura RAO – cărțile lui E.O. Chirovici