Kazuo Ishiguro este un scriitor care mă uimește și mă fascinează cu fiecare nouă carte citită. După Pe când eram orfani (https://carti-si-filme.ro/pe-cand-eram-orfani/) și Nocturne (https://carti-si-filme.ro/nocturne-de-kazuo-ishiguro/) am ajuns la Să nu mă părăsești, roman publicat în anul 2005 la editura Polirom.
O distopie
Cartea aceasta m-a dus cu gândul la filmul Povestea slujitoarei, realizat după romanul scriitoarei Margaret Atwood. Acolo ne este spusă, din perspectiva unei femei oprimate, o zguduitoare poveste distopică despre viața lipsită de libertate într-un stat totalitar. Ca și în Povestea slujitoarei, în Să nu mă părăsești suntem introduși într-o lume imaginară dominată de secretomanie. Ca și în Povestea slujitoarei, naratorul subiectiv este întruchipat de o tânără femeie.
Personajele
Povestea lui Kazuo Ishiguro se țese în jurul a trei tineri, „oameni de unică folosință”, creați pentru a dona organe oamenilor „normali”. Prin rememorări ale protagonistei, Kathy, suntem introduși în atmosfera specială a școlii de la Hailsham. În acest loc izolat se pun bazele prieteniei dintre Kathy, Ruth și Tommy; aici copiii află despre donatori, îngrijitori și „posibili”. Aici se descoperă pe ei înșiși, pe „paznicii” lor și pe colegii de care vor rămâne legați pe viață.
Măiestria autorului
Cu delicatețe și sensibilitate, Kazuo Ishiguro creionează portretele celor trei clone. El sugerează cu măiestrie anumite stări sufletești ale acestora – teamă, amărăciune, deprimare, furie. În carte nu ni se dezvăluie cum, cine și când i-a creat pe acești damnați. Cum au fost „programați”? Nici cine le conduce destinele, nici de ce nu se revoltă împotriva statutului lor. Sunt atât de asemănători cu oamenii adevărați! Autorul ne lasă să citim printre rânduri, să ne imaginăm, să ne întrebăm … ce ar fi dacă?. Atmosfera creată de Ishiguro este fantastică. Te transpune într-un univers întunecat în care aluneci pe nesimțite, ca să ajungi într-un hău. Și în acest hău epilogul nu este unul fericit!
Aici puteți achiziționa cartea
În pandemia asta, parcă și noi trăim într-o distopie. Probabil, în curând vom vedea și o ecranizare.