Un bob de grâu

Mărturisesc că nu am citit până acum o carte scrisă de un autor african. După un început greoi, Un bob de grâu a început să mă captiveze și încet-încet, cu ajutorul unor sumare documentări pe Internet, am reușit să o închei. Scriitura lui Ngũgĩ wa Thiong’o m-a subjugat prin stilul său sobru, modul în care alternează planurile trecut-prezent și măiestria cu care sondează frământările personajelor bine conturate. Protagoniștii, săteni din Thabai, pregătesc sărbătoarea Uhuru (independența Kenyei – 1963), prilej cu care sunt obligați să rememoreze și să se repoziționeze în raport cu evenimentele zguduitoare din trecutul apropiat.

Autorul

Născut în 1938, autorul Ngũgĩ wa Thiong’o a urmat studii superioare în Kenya natală, apoi în Marea Britanie. A publicat mai multe romane, eseuri, poezie, teatru, memorii și cărți pentru copii. Ngũgĩ wa Thiong’o a făcut închisoare în Kenya, unde a fost trimis fără judecată, după punerea în scenă de către ţărani şi muncitori a piesei Mă însor când vreau eu, scrisă împreună cu Ngũgĩ wa Mĩriĩ. Eliberat din închisoare, scriitorul a plecat în exil în Marea Britanie, apoi în SUA, unde în prezent este profesor la Universitatea din California, Irvine. Mi s-a părut interesant să aflu că a renunțat să scrie în limba engleză la închisoare, când a luat decizia de a abandona engleza ca limbă principală de scriere creativă și s-a angajat să scrie în gikuyu, limba sa maternă.

Scriitor prolific, Ngũgĩ wa Thiong’o s-a dovedit o personalitate importantă în lupta pentru drepturile oamenilor cei mai săraci și năpăstuiți din țara sa.

La editura Polirom s-au publicat trei cărți semnate de Ngũgĩ wa Thiong’o: Râul care ne desparte, Petale de sânge și Un bob de grâu.

Ce știam și ce-am aflat despre Kenya

Un bob de grâu mi-a deschis o fereastră către istoria, obiceiurile și cultura Kenyei. Despre această țară știam că:

• E o țară în estul Africii cu ieșire la Oceanul Indian
• Are capitala Nairobi
• (în mod greșit) Kilimanjaro se află în Kenya; de fapt muntele se află în Tanzania și poate fi admirat și din Kenya.

Narațiunea fiind strâns legată de evenimentele petrecute în Kenya în timpul revoltei Mau Mau (1952-1956), a Stării de Urgență și a perioadei din preajma declarării independenței țării, am aflat că:

• din 1920 până în 1963 Kenya a fost colonie britanică
• kikuyu sau gikuyu este principalul grup etnic din țară
• în timpul Stării de Urgență poporul kenyan a avut mult de suferit de pe urma abuzurilor coloniștilor albi (se vehiculează cifra de 10000 de băștinași uciși)
• în carte destinul unor săteni simpli se îmbină cu cel al unor personaje istorice reale.

Un rost în viață

Personajele romanului, indiferent de culoare pielii, sărace sau bogate, cu conștiința mai mult sau mai puțin încărcată, toate își caută un rost în viață. Căutările acestea dureroase „pășind prin coridoare întunecoase” ale memoriei reînvie cu putere trecutul.

În timpul revoltei Mau Mau, Mugo, personajul central al romanului, trăiește drama unei lumi care nu e a lui, sustrăgându-se vieții din sat; în curând întâmplările se prăbușesc asupra lui. O vizită neașteptată îi zguduie echilibrul și declanșează o luptă cu demonii săi interiori, admirabil descrisă de către autor.

Ca și Mugo, Gikonyo a trecut prin infernul lagărelor de detenție, iar după încheierea Stării de Urgență găsește lumea pe care a părăsit-o destrămată. Pe cei doi bărbați îi leagă nu doar amintirea ororilor suferite, ci și procesele de conștiință recurente ajunse la stadiul coșmaresc. Ambii năzuiesc să se elibereze de obsesii și să ducă o viață simplă, liniștită.

Karanja a avut o altă traiectorie decât consătenii lui, traiectorie ce i-a adus mulțumire vremelnică, însă schimbarea regimului îl găsește zdrobit și cu idealul unei vieți împlinite tot mai îndepărtat. Am reținut și personajul (secundar) Warui, pentru deviza pe care autorul i-o atribuie – „Să nu te pleci în fața dezamăgirilor”.

Îngroparea trecutului?

Un bob de grâu m-a făcut să reflectez la anumite aspecte care au interesat și încă interesează societatea românească. Cum ne raportăm la întâmplări/evenimente din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat. În roman există două personaje, care din acest punct de vedere, se află pe poziții diametral opuse: locotenentul Koina vrea să îngroape trecutul și nu mai e interesat de pedepsirea vinovaților pentru moartea eroului Kihika, pe când generalul R. participă la găsirea și pedepsirea vinovatului.

Revenind din infernul carceral, Mugo, deși încearcă să uite trecutul, acesta îl va ajunge din urmă. Relația sa cu ceea ce s-a întâmplat odinioară e marcată de durere și vină, însă nu doar lui îi sunt proprii aceste sentimente – le suportă și Gikonyo, Mumbi, soția lui și locotenentul Koina, luptătorul din pădure alături de veneratul Kihika. Însă legătura cu trecutul nu este doar traumatizantă, ci în mod neașteptat se dovedește și regenerantă. Cinstirea eroilor care i-au sfidat pe albi transmite un val revigorant sătenilor ce-și pun mari speranțe în noua putere.

Perspective multiple

În mod evident naratorul își spune povestea din perspectiva personajelor kikuyu, majoritare în economia cărții. Totuși el încearcă să ofere și perspectiva coloniștilor albi asupra evenimentelor, cum ar fi capitolul cinci dedicat funcționarului administrativ John Thompson sau capitolul 11, dedicat petrecerii de rămas-bun.

Foarte sugestivă mi s-a părut redarea din două unghiuri diferite (alb și negru) a unui incident ce a zguduit viața doctoriței Lynd, în care a fost implicat servitorul Koina. Pe de o parte remarcăm aroganța și inflexibilitatea femeii, iar pe de cealaltă parte localnicul care-și pune întrebări privind statutul său și evoluează spre depășirea condiției proprii. De altfel toate pasajele în care se confruntă un alb cu un negru sunt marcate de neînțelegere, respingere, chiar ură din partea ambelor părți; localnicii nu se simt deloc confortabil în aceste interacțiuni, sunt stingheri, lipsiți de autenticitate.

Dacă în majoritatea capitolelor naratorul relatează la persoana a III-a, în final el se identifică cu oamenii din satul său, povestind la persoana întâi plural despre sărbătoarea mult așteptată a independenței – Uhuru. Am mai întâlnit acest stil în Anii lui Annie Ernaux, naratoarea-autoare ce simte în același mod cu oamenii generației sale.

Două cupluri

O poveste de dragoste supusă presiunii istoriei aduce un farmec în plus romanului Un bob de grâu. Este vorba de perechea autohtonă Gikonyo-Mumbi, în oglindă cu soții britanici John-Marjery. În ambele cupluri pe măsură ce comunicarea între parteneri se închide, relațiile de putere se schimbă; ambii bărbați își țin la distanță femeile, însă Mumbi reușește să-și schimbe condiția, se dovedește mai maleabilă și cu o inteligență emoțională superioară femeii albe. Mărturisirea lui Mugo găsește ecou în conștiința cuplului Gikonyo-Mumbi, finalul deschis oferind perspectiva reconcilierii celor doi soți.

Această poveste despre compromis, trădare și memorie mi-a dat prilejul să reflectez la viața aspră de pe continentul african, la istoria care copleșește omul, dar nu-l îngenunchează, precum și la importanța cunoașterii trecutului, pentru a face schimbări în prezent și a putea privi cu speranță spre viitor.

De la librăria Delfinul se poate achiziționa Un bob de grâu

Tags: dramă, ficțiune carte străină