Ultimele zile din decembrie au fost pentru mine o bună ocazie de a face un top cinci filme vizionate în 2023. Mă voi încadra și eu în tendința generală, cu mențiunea că am inclus în acest clasament personal filmele mele de suflet, cu care am rezonat într-un fel sau altul. Despre fiecare din ele am scris la momentul potrivit, așa încât pentru un comentariu un pic mai extins e suficient să apăsați pe linkul indicat. Acestea fiind spuse/scrise și „instructajul” fiind făcut, voi argumenta pe scurt alegerile făcute.
- Lunana: Un iac în clasă (2019) a fost o surpriză din Buthan, țară despre care nu știam decât că e amplasată în zona muntoasă a Asiei și că are un Minister al Fericirii. Cu surprindere am constatat că deși ne despart culoarea pielii și multe altele, totuși ne putem amuza de aceleași lucruri. Prin mesajul său generos, filmul transmite căldură, duioșie, empatie și ne face să medităm la ce înseamnă fericirea.
- Past lives (2023) constituie primul lungmetraj al regizoarei sud-coreene Celine Song, ce m-a cucerit prin originalitatea și sensibilitatea cu care tratează subiecte precum diferența dintre culturi, statutul imigrantului, rolul destinului în împlinirea personală. Past lives a fost nominalizat și premiat la numeroase festivaluri internaționale.
- Scene dintr-o căsnicie (1974) În 2023 am văzut mai multe filme semnate de celebrul autor suedez Ingmar Bergman. Dintre acestea m-am oprit la Scene dintr-o căsnicie, care analizează profund (filmul durează aproape trei ore!) anii de dragoste și frământări care îi leagă pe Marianne (Liv Ullmann) și Johan (Erland Josephson) prin căsătorie, infidelitate, divorț și parteneri ulteriori. Totul este îmbibat cu melancolia specifică inegalabilului creator Ingmar Bergman.
- Talentatul domn Ripley (1999) a fost o descoperire neașteptată, care se bazează pe același schelet romanesc ca și Plein soleil (1974). Am ezitat pe care din cele două filme să le aleg, jocul lui Alain Delon (secondat cu brio de Marie Laforêt) este modern și proaspăt, însă Talentatul domn Ripley dezvoltă mai multe fire narative, fiind mai profund din acest punct de vedere. Matt Damon, Jude Law și Gwyneth Paltrow strălucesc în adevărate recitaluri actoricești, iar decorurile și costumele sunt de zile mari.
- Libertate (2022), R.M.N. (2022), Marocco (2021) și Oameni de treabă (2022) au concurat pentru acest loc. Am ales Libertate pentru că am trecut prin Revoluția Română din 1989 și pentru că am încă întrebări fără răspuns. Regizorul Tudor Giurgiu face o adevărată demonstrație de forță prin dirijarea actorilor profesioniști și a figuranților în confruntări armate sau arestați într-un bazin de înot dezafectat.
„În primul rând, cu acest film, [vreau] să mă caut pe mine, să aflu unde și cum eram eu în perioada aia. Ori eu eram între acei mulți care se bucurau de ce se întâmpla în țară, în timp ce mi-era frică de teroriști, fiindcă eram extrem de intoxicat și manipulat ca toată lumea. Dar mă bucuram de libertate. Trăiam într-un haos emoțional ca toți cei din jurul meu. Libertatea este ceva ce s-a câștigat atunci, iar în film ea se cere, se imploră și se invocă cel mai mult.” (Tudor Giurgiu în dialog cu Cristina Stănciulescu, interviu pe republica.ro)